Day 175

2nd of June 2016

Nicio grijă. Pentru că se scrie legat. Sunt în aeroportul din Copenhaga. Mă duc la Milano pentru un weekend prelungit.

Azi e ziua lui Laur, să ne trăiască! Și îi mulțumim pentru melodie. Eu și toate personalitățile mele.

Ideea e că eram pe scările rulante – o scenă d-aia ca-n filme. Mă uitam la marea de oameni, Guess îmi cânta în căști și m-a cuprins așa un sentiment de satisfacție.

Când am plecat de acasă, acum 5 ani, știam că o să fie greu. N-aveam idee cât, însă. Și a fost. Crunt. Dar cum stăteam eu așa singură în ploaie, la miezul nopții, în aeroportul din Sønderborg, pe 17 august 2011, mimi-am promis  o să fac să merite. Și mi-am dat fix 5 ani. Dacă mă ducea capul să-mi acord mai puțin timp, aș fi ajuns aici mai repede. Dar e bine și-așa. Am ajuns.

M-am descurcat. Fără părinți cu bani. Fără pile. Fără familie sau prieteni aproape. Singurică. Eu și vikingii.

Am învățat să am răbdare. Că totu-ți iese atunci când nimeni nu te crede-n stare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: