Search

conversations with myself

mihaela hozmache

Month

April 2016

Day 142

30th of April 2016

image

I saw this the other day in Christianshavn – which for some reason I associate with you. And I tried really hard not to make that day about you. But today I’m allowing myself to.
I miss you.

– το κορίτσι

Day 141

29th of April 2016

image

Went out with the GPO crew. Speaking of breaking patterns. Let’s make it a tradition, I say – to be directly translated from the Romanian “zic” -.

Day 140

28th of April 2016

image

I got out of my comfort zone today. It feels amazing.

Day 139

27th of April 2016

Cât de minunat este că au trecut 139 de zile și eu încă scriu? Sau că de ceva timp îmi beau cafeaua fără zahăr? Că ploaia și vremea mohorâtă nu-mi mai schimbă stările? Că ascult acum Delia – “Ce are ea” și nu mă doare? Că acum sunt la biblioteca să învăț? Sau că toți pantofii mei au toc?

Sunt lucruri care păreau de neconceput acum ceva timp. Oamenii nu se schimbă, dar cresc. Dacă e să leg postarea asta de cea de ieri, nu m-am schimbat cu timpul, dar am devenit ce am fost mereu.

Now, nu mă doare să ascult “Ce are ea”, dar mă atinge. Am fost de ambele părți. Și nu-mi mai doresc să fiu de niciuna.

În iubirile mele a existat întotdeauna geometrie, dacă tot suntem la capitolul Delia. Iar când n-a fost geometrie, am integrat. Triplu. De la a la n. Și mi-a ajuns.

Am avut o discuție cu Universul azi și i-am explicat că există un tipar. Un tipar pe care l-am creat inconștient și pe care acum, conștient, vreau să-l rup. Ducă-se.

Nu e sexy să fii nefericită, Creatzo. Nu e iubire absolută dacă e neîmplinită, indiferent de care parte ești. E doar iadul pe pământ.

Și tu ți-ai creat această parte din rai, plină de oameni frumoși care te iubesc, în care te-ai dezvoltat si te-ai definit ca om, în care ți-ai revizuit principiile și în care ești fericită.

Tot timpul ai avut ce ți-ai dorit. Asta e cel mai trist – ai vrut mult timp să fii nefericită. Și ai reușit, fetiță. Bravo.

Dar ia gata.

“Sper că ești fericit…” zice Delia. Și sper și nu-ți doresc nimic mai puțin decât toată fericirea pe care ești capabil s-o trăiești. Și acum vorbesc cu el-ul colectiv. Că unde-i tipar, e și multitudine de el.

Doar că la fel îmi doresc și mie.

În toată nebunia asta a mea cu iubirile imposibile, întotdeauna am avut grijă ca ei să fie fericiți, indiferent ce a însemnat asta. Ceea ce e ok, ca asta înseamnă să iubești. Dar am uitat de mine. Dacă aveam grijă să fiu și eu fericită și nu doar ei, am fi evitat 80% din suferință.

Dar nu-i nimic, așa se învață. Ia uite ce texte frumoase scriu eu acum. Cum altfel aș fi putut?

Am terminat cafeaua, pauza s-a terminat și ea demult și trebuie să concluzionez.

“Ce are ea și nu am eu?” E o întrebare pusă prost și prost este implicit și răspunsul. Oricare ar fi el.

Dacă o alegi pe ea, e pentru că nu ești tu ce-mi trebuie mie. Atât de simplu.

Day 138

26th of April 2016

image

Change management reflection.

Day 137

25th of April 2016

image

For all the Romanian music played in Tutten for us. For the after parties in HK. For the trips to Flensburg. For all the sleepless nights. For all the tequila shots. For that Christmas. For iFabrikken and SSF. For Cafeen. For thesis writing. For Preben and SK. For my leather couch. And for Sønderborg bringing us together.

Thanks for the memories.

Day 136

24th or April 2016

image

I wrote the first draft of my first speech.

Day 135

23rd of April 2016

image

©™

Day 134

22nd of April 2016

image

I miss pigeons. And I’m sad for something I’m not missing yet.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑