Day 108

27th of March 2016

IMG_20160327_125132.jpg

Ultima zi de Constanța

Sunt în drum spre București. Iar postul ăsta e în română. Pentru că cei care trebuie să-l citească nu vorbesc engleză.

Sunt fericită pentru că zilele astea au fost perfecte. Scurt și intens, ca un espresso lung. Am o liniște sufletească și sentimentul că va fi din ce în ce mai bine. Și voi veni mai des. Acum îmi permit, vorba aia.

Sunt tristă că plec. Viața mea a fost întotdeauna împărțită în locuri din care am plecat. Fie că plecăm verile în Cipru și mi-era dor de Constanța vara sau că mă întorceam din Cipru și mi-era dor de ai mei. Și ca să facem lucrurile și mai palpitante, hai că m-am mutat și în Danemarca. Pentru varietate, haha.

Mi-e greu să las oamenii care mă iubesc. Mi-e greu să las un loc în care știu că cineva îmi ține spatele. Ca dacă se întâmplă ceva, orice, este cineva acolo pentru mine, la un telefon distanță. E trist ca atunci când completezi formularul pentru cursurile de vară și trebuie să specifici numele persoanei care să fie apelată în cazuri de urgență să realizezi că cele mai apropiate persoane sunt la 3500km depărtare. Pe de altă parte, chestia asta m-a întărit atât de tare, încât orice ar fi să se întâmple, știu că mă descurc. Și e plăcut să știi că ești atât de puternică. Și că tot ce ai construit, ai construit bazându-te doar pe tine. E satisfacția mai mare. Dar să nu confundam satisfacția cu fericirea, totuși.

Sunt mândri de mine. Și mă iubesc. Și chiar dacă li se rupe sufletul că nu sunt lângă ei, nu mi-ar cere niciodată să rămân. Iar sentimentul ăsta e de nedescris. Îmi dă forța să lupt pentru visele mele. Pentru că știm cu toții că mă voi îmbogăți. Și știm cu toții că va veni vremea când voi locui în fiecare țară câteva luni pe an. Pentru că după toți anii ăștia, este o bucățică din sufletul meu în fiecare țară în care am trăit. Nu mai pot trăi în niciuna fără să mă simt incompletă.

Și asta nu e neapărat rău. Mama și tata vor citi asta și se vor întrista. Dar nu e cazul. Cred că sunt foarte norocoasă să pot să am experiențe atât de diferite. E minunat. Mă formează ca om.

Acum mă întorc la Giulia și la Romeo. Iubesc să merg cu autobuzul și să admir frumusețile patriei. Chiar și când patria s-a gândit să nu-mi arate deloc soarele. Să nu mă obișnuiesc prost.

Danemarca, așteaptă-mă, mâine vin și ne apucăm de treabă. Dar până mâine, sunt acasă. Iar acasă sunt cea mai badass.

CRTZ

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: