Search

conversations with myself

mihaela hozmache

Month

March 2016

Day 112

31st of March 2016

IMG_20160331_191757

I’m so, but so happy. Happy happy happy. I have a goal on my desktop for months and months now – Move to Østerbro. But I guess I needed a little push -thanks, Zoltan!

I’m moving close to Svanemøllen. My favourite place in Copenhagen. Close to Kapers. And that Arab shop that always fascinated me with its colors.

You know when you want something so badly for so long? Some say that for having waited too long, it doesn’t make you happy when you get it. Bullshit. You cherish it more, because you know how it’s like without it. That’s if your wanting is more than just a mood, of course.

Te-am pupat. Mã mut.

#østerbro

Day 111

30th of March 2016

14593665891961923502891

I felt powerful today. Nothing can stop me, I’m my own God kind of feeling. Maybe the heels and the new lipstick. Maybe the guys noticing my hair being different. Maybe the TEMO effect, that always boosts my confidence. Either way, thank you, more please.

Day 110

29th of March 2016

IMG_20160329_123243

I thought it would be harder to come back. Not at all. Spent a little more in the mirror in the morning. Just because I could. Went on to have coffee with Iris. Because we’re so cool that we can have coffee in Constanta and Copenhagen in the same week.

I even went to school and was productive. And had coffee again afterwards. My type of day. Did everything, was busy, going home fulfilled.

It’s sunny in Copenhagen and I feel good. I guess it’s because I can listen to Spotify online. Or just because happy is a choice.

Day 109

28th of March 2016

IMG_20160328_085513.jpg

It doesn’t matter where we end up. As long as we enjoy the ride. And for that, I’m all in.

Day 108

27th of March 2016

IMG_20160327_125132.jpg

Ultima zi de Constanța

Sunt în drum spre București. Iar postul ăsta e în română. Pentru că cei care trebuie să-l citească nu vorbesc engleză.

Sunt fericită pentru că zilele astea au fost perfecte. Scurt și intens, ca un espresso lung. Am o liniște sufletească și sentimentul că va fi din ce în ce mai bine. Și voi veni mai des. Acum îmi permit, vorba aia.

Sunt tristă că plec. Viața mea a fost întotdeauna împărțită în locuri din care am plecat. Fie că plecăm verile în Cipru și mi-era dor de Constanța vara sau că mă întorceam din Cipru și mi-era dor de ai mei. Și ca să facem lucrurile și mai palpitante, hai că m-am mutat și în Danemarca. Pentru varietate, haha.

Mi-e greu să las oamenii care mă iubesc. Mi-e greu să las un loc în care știu că cineva îmi ține spatele. Ca dacă se întâmplă ceva, orice, este cineva acolo pentru mine, la un telefon distanță. E trist ca atunci când completezi formularul pentru cursurile de vară și trebuie să specifici numele persoanei care să fie apelată în cazuri de urgență să realizezi că cele mai apropiate persoane sunt la 3500km depărtare. Pe de altă parte, chestia asta m-a întărit atât de tare, încât orice ar fi să se întâmple, știu că mă descurc. Și e plăcut să știi că ești atât de puternică. Și că tot ce ai construit, ai construit bazându-te doar pe tine. E satisfacția mai mare. Dar să nu confundam satisfacția cu fericirea, totuși.

Sunt mândri de mine. Și mă iubesc. Și chiar dacă li se rupe sufletul că nu sunt lângă ei, nu mi-ar cere niciodată să rămân. Iar sentimentul ăsta e de nedescris. Îmi dă forța să lupt pentru visele mele. Pentru că știm cu toții că mă voi îmbogăți. Și știm cu toții că va veni vremea când voi locui în fiecare țară câteva luni pe an. Pentru că după toți anii ăștia, este o bucățică din sufletul meu în fiecare țară în care am trăit. Nu mai pot trăi în niciuna fără să mă simt incompletă.

Și asta nu e neapărat rău. Mama și tata vor citi asta și se vor întrista. Dar nu e cazul. Cred că sunt foarte norocoasă să pot să am experiențe atât de diferite. E minunat. Mă formează ca om.

Acum mă întorc la Giulia și la Romeo. Iubesc să merg cu autobuzul și să admir frumusețile patriei. Chiar și când patria s-a gândit să nu-mi arate deloc soarele. Să nu mă obișnuiesc prost.

Danemarca, așteaptă-mă, mâine vin și ne apucăm de treabă. Dar până mâine, sunt acasă. Iar acasă sunt cea mai badass.

CRTZ

Day 107

26th of March 2016

IMG_20160326_231256.jpg

The last night.

There are no coincidences.

And we’re grown ups now. Just remember that we chose the same wine.

 

 

Day 106

25th of March 2016

IMG_20160325_094330.jpg

A little bit of Denmark in Romania. And here I am. Caught in between. I wish I didn’t have to choose. I want the best of the two worlds.

I guess I just need to become rich and famous. Actually, I don’t really need to be famous. Here’s my compromise.

Or as Iris would put it. I can drive a 1.9. If I settle for less, it’s on me.

Day 105

24th of March 2016

1458848728243844456702

Day 3

It’s dark. Amy’s going back to black. And I go back to us. I’m sitting in my armchair. My favourite place in the house. I’m smoking the emotional cigarette. The one that must accompany any intense feeling.

The bittersweet. Thinking of Domnișoara Hozmache of last night. Wanting more.

The bittersweet. Feeling happy for realising that the anger towards Romania was just a phase. Feeling happy for being a Romanian. Feeling happy to be here. While happy with my life there as well.

The bittersweet. Seeing the ones I miss. Feeling blessed for all the love I get from them. While being heartbroken to see their white hairs. Feeling pain for seeing them getting old and sick. Feeling guilty for not being here for them when they need me the most. Feeling satisfied that I made them proud. Losing my smile for the ones that are not here anymore. Missing them. Hurting for having to visit them at the cemetery.

The bittersweet. Driving. Enjoying my favourite activity in the world that doesn’t include a person. And being sad for having lost this drive in Denmark. Being everything I’m not there. Being someone I can’t be in there.

The bittersweet. Seeing my watch from when I was 10. Trying it on. Realising I grew up. Missing the house I grew up in.

Listening to Romeo. Iris coming by right in time for Por un Segundo. Knowing we’re going for a drive again. Doing what we do best.

The bittersweet.

Day 104

23rd of March 2016

Day 2

IMG_20160323_223118

She wants to get through to you. Give her your heart and she’ll hold you closer. She’ll love you til the day she dies.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑