Despre România

4th of December, 2015

IMG_20151204_205348

N-am fost niciodată vreo patriotă. Nici măcar de 1 Decembrie. Asta și pentru că nu sunt ipocrită. N-am postat imagini cu tricolorul pe Facebook și nici n-am sharuit vreodată vreo realizare a echipei naționale, a vreunui olimpic medaliat cu aur sau gimnaste. N-am simțit niciodată să fac asta. Nu sunt “mândră” că sunt româncă, în special pentru că n-am niciun merit în asta. Sunt fericită ca sunt româncă, în schimb. Mă consider o persoană puternică pentru ca am crescut în realitatea românească 20 de ani. În general, mă interesează prea puțin spre deloc ce se întâmplă în țară. Poate pentru că sunt ignorantă. Sau de piatră. Poate pentru că mi-am pierdut speranța că se mai poate face ceva. Dar cu siguranță pentru că am plecat de acolo cu ciudă. Copil fiind, mi-am promis ca n-o să părăsesc niciodată Constanța. Pentru ca i-am văzut pe ai mei suferind de dragoste și dor de țară. Mi-am jurat ca mie nu mi se va întâmplă asta. Deși fost fan înfocat Ombladon, am uitat ce mi-am promis când eram copil și, ironic, acum scriu din Copenhaga,  după aproape 5 ani de locuit în Danemarca.

Sunt oameni care pleacă în dorința de a experimenta. Eu am plecat “de nevoie”. Nevoia de a avea oportunități. Și, asta și datorită personalității mele, am lăsat în spate tot. Sunt omul extremelor. Nu mă gândesc să mă întorc vreodată. Și cel mai probabil nu o voi face. Pentru că am încetat să mai asociez “acasã” cu un loc. Dar ăsta va fi un alt post…

Postul ăsta e, totuși, despre România. Tocmai am terminat de vizionat “Despre oameni și melci”. Film românesc. Frumos. Recomand. Sunt într-o perioadă grea. Examene. Oboseală. Frustrări. N-am mai petrecut timp cu mine de mult. Așa ca am luat o pauză și am urmărit filmul ăsta. N-aș putea să definesc exact ce am simțit, dar e ceva din sentimentul de apartenență, combinat cu genul de dor care menține dragostea vie și recunoștință pentru ceva ce a contribuit la formarea mea ca om. Și fericire. Bucurie în formă pură. Am simțit că rezonez cu ceva, mai mult decât am rezonat cu orice altceva în ultima perioadă. Am simțit că sunt româncă. Orice ar însemna asta.

Repet, nu sunt patriotă. Deloc. Dar cred că în subconștient, iubesc țara asta mai mult decât aș vrea sau mi-ar plăcea să recunosc. Pentru tot ce este sau ce nu este, cum ar spune Tranda.

Dar am să închei cu un citat din Uma Thurman, care îmi place mult de tot. Citatul. Cu țările, ca și cu iubirile…

 

 ” I still love the people I’ve loved, even if I cross the street to avoid them.” Uma Thurman

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: